Îsi mânã timpul carul de piatrã pe sub cer Si trag la jug centauri cu capete de fier… Hei, timpule, opreste-ti odatã pasii duri! Centaurii trimite-i sã roadã vechi pãduri, Iar tu, la pragul casei sã mi te pleci ca rob, Sã te trimit un secol cu vitele pe glob! E câmpul ca si cerul [...]
Cu nourii tristetea prelungã se pierdu. S-au reîntors cocorii si-astept sã vii si tu… Credeam cã vii, cu albul si mãtãsosul sal, Când visinul cel tânãr a înflorit pe deal! Cu bratele întinse visam si asteptam… S-a auzit deodatã un ciripit la geam! Înmãrmurit la usã am stat, am stat s-ascult: Venise rândunica la cuibul [...]
Îngînînd prin văi tăria sună ramul, sună glia. Focuri ard, albastre ruguri. Pomii simt dureri de muguri. Prinşi de duhul înverzirii prin grădini ne-nsufleţim. Pe măsura-naltă-a firii gîndul ni-l dezmărginim. Ce-am uitat, aprindem iară. Sub veşminte ne ghicim. Căutăm în primăvară un tărîm ce-l bănuim. Căutăm pămîntul unde mitic să ne-alcătuim, ochi ca oameni să [...]
A cunoaşte. A iubi. Încă-odată, iar şi iară, a cunoaşte-nseamnă iarnă, a iubi e primăvară. A iubi – aceasta vine tare de departe-n mine. A iubi – aceasta vine tare de departe-n tine. A cunoaşte. A iubi. Care-i drumul, ce te-ndeamnă? A cunoaşte – ce-nseamnă? A iubi – de ce ţi-e teamă printre flori şi-n [...]
Ver ce neam ce-n lume vie Are îndemn la stihurghie, Şi sălbatec încă cîntă, Firea însă lui cuvîntă. Iar noroade pricepute Au făţat cu multe cute. Chibzuirea lor ce-naltă, Dînd poezii drum de saltă Piste munţi pîntre flori, Piste ape pîntre nori Au întrupat nentrupări Au iconit nevediri. Firea şi cu meşteşugire Ei au [...]